Azi sfâșii necuprinsul hotarelor de foc,
Ridic din pulberi fruntea. și-mi pare că-i un joc
În care Nelumescul frământă inimi reci,
Și seceră ogoare, și-ntinde noi poteci.

Fiorii necredinței se-nfiripă, și iar
Aștern doar îndoială, și iau ulei din far;
- Ce-ți pasă dacă zorii mai vin peste pământ?
Tu crezi ce scrie Biblia? ... sunt numai vorbe-n vânt!

Mai crezi că vine Domnul? L-ai așteptat mereu,
Și uneori tăcerea s-a așternut... prea greu.
Te-ai frământat de grijuri și n-ai dormit deloc!
Mai crezi în veșnicie? Mai crezi că ai un loc

În țările promise, cu cei aleși și sfinți?
Femeie, lasă basmul și nu-ți ieși din minți!
- Și totuși, Domnul vine, așa cum a promis!
Și am in veșnicie, în Carte, nume scris!

L-am întâlnit pe Isus, pe drumul spre Calvar,
Și mi-a iertat tot greșul, și m-a-mbrăcat în har.
Îl voi urma oriunde, că fără El nu pot!
În El e Dumnezeul puternic Savaot!